vineri, 14 noiembrie 2014

Ea stuchea

Mergeam eu azi cu marșutca. Stăteam liniștit pe scaun cu căștile în urechi. Tot universul era împărțit în 2 : lumea din marșutcă și restul. Lumea din marșutcă era zacalibită de o zi de lucru și pe fața lor se citea dorința arzătoare de a ajunge acasă la călduț. Peste fereastră, în întunericul sumbru din Chișinău se zărea o cu totul altă istorie. Băha semiorcă,cu numere aproape blatnîe(007),de prin ultimile generații,cu condiționerul pornit cheltuia produse petroliere prin Chișinău. Fereastra de la pasagerul din față a bășii era deschisă de tot pentru că hule,afară e cald ș ghine. Șoferul bășii,posesorul genomului lui Șumaher și sindromului pohuismului avansat,mergea cu o mînă pe volan și cu cealaltă ținea telefonul la ureche,el j are razgavoare serioase. Alături,unde era fereastra deschisă,era o doamnă,probabil soția. Ea,sexul frumos,simbol al feminității,ea.. stuchea(scuipa). Ea mînca semințe și stuchea în palmă cojile. După ce a adunat cojile de la vreo cîteva semințe,cu o mișcare grațioasă, a scos mîna peste fereastră și a aruncat lejer corjîli pe carosabil. Iaca așa o povestioară,dragii mei. Vă întrebați de ce trăim în cur? Pentru că deoarece.

PS : categoria ”un cuvînt pentru Moldova” nu va mai fi zilnică pentru că am realizat că pot să nu am acces în fiecare zi la net.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu